Biserici de lemn din judetul Neamt. Monografia bisericilor de lemn din satul Izvor, comuna Ion Creang si din satul Pancesti, comuna Poienari

Lucrarea este izvorâtă din dorinţa de a înmănunchia şi prezenta bisericile de lemn din judeţul Neamţ cu întregul lor tezaur de icoane, cărţi vechi de cult, mobilier liturgic, broderie, feronerie, sculptură populară şi cultă etc. celor interesaţi.
Ele reprezintă un loc de interferenţă a artei culte cu arta populară şi reprezintă dinacest punct de vedere o adevărată sinteză a culturii şi spiritualităţii româneşti.
Studierea şi cercetarea lor ne oferă posibilitatea cunoaşterii în profunzime a artei feudale şi moderne cu specific moldovenesc, deoarece aceste monumente
conservă tehnici de construcţie străvechi, mărturii ale unei vechi civilizaţii a lemnului.
Pe lângă importanţa lor documentară, pătrunzând înţelesul motivelor decorative ale bisericilor de lemn,vom descoperi inestimabila lor valoare culturală şi
spirituală. Cercetând aceste edificii de spiritualitate românească, vom descoperi cu uşurinţă că ele fac parte dintr-o mare familie a monumentelor de arhitectură populară românească, fiind păstrătoare ale unor elemente constructive şi decorative ce se regăsesc pe întreg spaţiul românesc, constituind dovezi de creativitate, statornicie şi continuitate, mărturii ale credinţei şi spiritualităţii noastre şi valori de duhovnicie şi sensibilitate creştină.
Tehnica şi arta pe care meşterii populari au folosit-o la construirea casei ţărăneşti se regăseşte adesea şi în domeniul construcţiilor dedicate cultului. Între casă şi biserică, meşterul popular nu vede un prag de netrecut, de aceea, tot ce creează mai frumos în gospodăria sa, va duce şi va aşeza şi în locaşul de cult, de la construcţia însăşi, până la obiectele care deservesc cultul.
Poporul nostru s-a arătat deosebit de înzestrat în prelucrarea lemnului, fiind un meşter iscusit în a-şi construi edificii din lemn – locuinţe, sau locaşuri de cult – dar şi în confecţionarea de unelte, vase ori podoabe din lemn, încrustând cu măiestrie pe fiecare obiect sau ctitorie, motive decorative străvechi.
De la îndepărtata cultură Cucuteni, trecând prin epoca bronzului, până în vremea strămoşilor noştri daci, lemnul a fost materialul de construcţie cu o prezenţă determinantă în viaţa înaintaşilor noştri, lucru firesc într-o zonă plină de păduri.
Bisericile de lemn româneşti sunt locul de interferenţă a artei culte cu arta populară, reprezentând o sinteză a spiritualităţii noastre medievale, documente istorice şi valori de duhovnicie şi de civilizaţie, dar şi argumente de sensibilitate creştină.
Frumuseţea lor de o suverană nobleţe este, înainte de toate, o mărturie sigură de străveche tradiţie. Începând cu secolele XVI – XVII, de când se păstrează cele mai vechi biserici de lemn în fiinţă, dincolo de orice sursă documentară, cel mai convingător „purtător de cuvânt” al artei meşterilor populari îl constituie monumentele însele.
Din aceste motive, nu putem decât să ne bucurăm de apariţia acestei lucrări şi să le felicităm pe autoarele ei, precum şi pe toţi acei care, într-un fel sau altul, au făcut-o posibilă.

prof. univ. dr. ION I. SOLCANU
de la catedra Istoria Artei,
din cadrul Facultăţii de Istorie a Univeristăţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi