Autor: Florin Filioreanu
Editura :Rovimed Publishers
În aventura sa spre desăvârşire şi perfecţiune, omul apelează la
diferite mijloace. Dintre acestea, unele au valenţe natural-fiziologice,
altele spirituale. Sportul însă, înţeles ca un complex de exerciţii fizice
şi de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări
şi de a educa voinţa, curajul, iniţiativa şi disciplina, împlineşte atât
fizicul cât şi spiritul.
Sportul reprezintă o cucerire măreaţă a geniului uman, o realitate
culturală complexă şi fascinantă, un domeniu al creaţiei prin care omul se
realizează şi se dezvoltă continuu. Pentru că idealul urmărit prin sport
este cel al armoniei, este idealul de formare a omului complet, ale cărui
calităţi morale şi intelectuale să se sprijine pe un trup sănătos şi bine
dezvoltat.
Nu este nici o exagerare dacă vedem în sport, printre altele, şi
purtătorul mesajului spiritual al Greciei antice deoarece printre popoarele
vechi, grecii sunt singurii care, depăşind ideea de pregătire fizice în
scopuri exclusiv igienice şi militare, încadrează această activitate umană
într-un sistem de valori moral-estetice. Ei au înţeles că cele două laturi
ale educaţiei - fizică şi intelectuală - se condiţionează reciproc,
echilibrul lor asigurând echilibrul fiinţei umane.
Interesul neobişnuit de care s-a bucurat sportul în Grecia antică
este relevat de multitudinea scrierilor în care ecoul lui se face prezent.
Şi nu tratatele de specialitate sunt cele mai concludente, chiar dacă
existenţa lor constituie o convingătoare mărturie a preocupărilor de a
cerceta şi sistematiza după principii ştiinţifice această activitate, ci
consideraţiile despre sport în operele literare, istorice, estetice ori
filosofice. Faptul că în opere cu cele mai diferite subiecte abundă
referinţe la acest domeniu, fie ca termen de comparaţie în demonstraţii
privitoare la politică, etică, artă etc., fie prin exaltarea unor eroi sau
întâmplări din lumea arenei, denotă că sportul era o activitate nu numai
adânc înrădăcinată în viaţa socială, ci şi privită cu multă seriozitate. Cel
mai semnificativ indiciu în acest sens este acela că filosofii au considerat
necesar să ia atitudine în dezbaterea unor probleme privitoare la cultivarea
corpului şi, mai mult, au încercat să găsească şi să formuleze principiile
cele mai adecvate perfecţionării acestuia, mergând până la a-i aplica
termenii etico-estetici definitorii operei de artă.
Această atitudine nu este surprinzătoare dacă amintim că educaţia
fizică reprezenta mijlocul de a satisface, prin cultivarea corpului, una
dintre condiţiile *kalokagathiei*, expresie a desăvârşirii umane. A fi "bun
şi frumos" semnifica a te construi pe tine însuţi, cu ajutorul raţiunii, a
acţiona asupra naturii (umane) ca un creator de artă; astfel privit, atletul
apărea, ca şi opera de artă, un produs al acţiunii conştiente a spiritului
asupra materiei, dar o creaţie în care opera şi creatorul se identifică. Iar
omul spre care se tinde, în totalitatea sa, este rezultatul operei fizice,
morale şi intelectuale exercitate asupra lui însuşi, de-a lungul înfăptuirii
căreia aspiră să atingă virtutea, înţeleasă ca un *summum *al aspiraţiilor
civice.
Absorbit în preocupările filosofiei şi artei, sportul intră pentru
totdeauna în circuitul vieţii spirituale. Integrat în acest circuit, va lua
amploare interesul pentru o pregătire complexă şi sistematică, pe care
medicii şi filosofii o vor stabili după principii raţionale, ştiinţifice,
puse în practică sub supravegherea gimnaştilor. Gimnastica tinde să devină o
adevărată ştiinţă, sens în care Platon o numeşte *sophia *şi pe care o
considera indispensabilă - alături de filosofie - în pregătirea cetăţenilor
*Republicii *sale ideale.
Principiile măsurii şi al simetriei, termeni fundamentali în etică
şi estetică, sunt tot mai mult aplicaţi în arta educării corpului. Dintre
probele de gimnastică, pentatlonul, ale cărui componente supun la un efort
echilibrat toate părţile corpului, dezvoltând atât forţa cât şi rezistenţa
şi agilitatea, este considerat de Aristotel exerciţiul cel mai recomandabil,
capabil să asigure proporţii armonioase şi o ţinută demnă, corespunzând
principiului estetic al euritmiei.
Mai multe sunt motivele care m-au determinat să spicuiesc aceste
gânduri de prin ultimele lecturi. Am fost atras, în primul rând, de
frumuseţea şi perenitatea adevărului pe care îl slujesc, acela că sportul
este o formă complexă de cultură, care angajează la cel mai înalt nivel
ştiinţa, arta şi filosofia. În al doilea rând, pentru a-mi actualiza şi
pentru a reaminti cititorului interesat pe ce se baza Pierre de Coubertin,
în urmă cu peste un secol, atunci când pleda atât de stăruitor pentru
reluarea Jocurilor Olimpice.
Adaug, printre motivele de bucurie pentru această reîntâlnire cu
sportul, invitaţia venită din partea jurnalistului Florin Filioreanu de a
binecuvânta această lucrare, menită să reliefeze performanţele sportului
băcăuan. Recunosc, fără vreun pic de mândrie că, în afară de "ţurca" din
copilărie şi şahul din studenţie nu am avut alte întâlniri cu sportul. Mai
mult, îmi amintesc de faptul că la vârsta adolescenţei, elev fiind, într-o
clasă formată numai din băieţi, preferam să fac matematică în locul orelor
de sport, întrucât profesoara de sport ne cerea să exersăm doar două probe,
respectiv statul în cap şi boxul. Cu statul în cap poate m-aş fi acomodat,
deşi nu aveam un şort adecvat care să-mi garanteze pudoarea. În schimb
loviturile de box, pe care mi le administra mai puternicul coleg de bancă,
într-un fel de joacă plină de subtilitate, nu mi-au fost niciodată
stimulative.
Acum, când experienţa m-a învăţat să văd viaţa "cu alţi ochi",
dincolo de amuzamentul amintirilor mele, ghicesc în gestul cronicarului
Florin Filioreanu o componentă pasională a personalităţii sale, o nuanţă de
responsabilitate civică şi culturală. Vreau să spun că este important să
"producem" sportivi de performanţă, dar este la fel de important să existe
şi oameni care să exploateze forţa educativă a acestor performanţe. Continui
să cred că sportul răspunde unei nevoi umane superioare, chiar dacă
angajează mai mult disponibilităţile corporale. De aceea, vă recomand să
răsfoiţi această carte cu sufletul şi pentru suflet, fie că sunteţi sportivi
ori cărturari, bacăuani ori de pe alte plaiuri mioritice.
*Prof.univ.dr. Ştefan
MUNTEANU*
|
CAUTA CARTEA sau AUTORUL dorit
