Nicolaus Copernicus "aducatorul de apa vie"

La 19 februarie 2008, s-au scurs 535 de ani de la naşterea genialului astronom şi gânditor polonez Mikołaj Kopernik (latinizat: Nicolaus Copernicus). Astăzi nu există astronom, sau om de ştiinţă în general, care să nu-i recunoască meritul epocal. Nu există un om cât de cât instruit care să nu fi învăţat la şcoală sau auzit de la alţii că Nicolae Copernic a fost acela care „a fixat Soarele şi a pus în mişcare Pământul”, că el a fost acela de la care începe astronomia modernă sau chiar, mai larg, progresul general ştiinţific de astăzi. Copernic este considerat ca unul dintre primii gânditori europeni care a îndrăznit să revizuiască şi, în mare măsură, să dărâme concepţiile învechite ale ştiinţei şi filozofiei tradiţionale. Concepţii cu atât mai greu de criticat, cu cât pe de o parte, ele păreau sprijinite de datele imediate ale simţurilor, iar pe de altă parte – de autoritatea, pe atunci indiscutabilă a ideologiei aristotelice consfinţită de părinţii bisericii creştine dar şi de gânditorii şi legislatorii islamici din Orient sau din Spania. Astăzi ideea heliocentrică iniţiată de Copernic, ne-a intrat oarecum în sânge, face parte integrantă din concepţia noastră despre lume, a ajuns să fie ceva „de la sine înţeles”. De aceea, nu este poate inutil să reamintim aici cât de greu a fost pe vremuri, în timpul când a trăit şi gândit umanistul Copernic, să rupi definitiv cu trecutul şi să deschizi o nouă cale pentru progres.
Cartea de faţă îşi propune să popularizeze noi cunoştinţe despre opera şi viaţa lui Copernic. Căci trebuie să recunoaştem, dacă ideea fundamentală a operei sale este în general asumată, oare câţi sunt aceia care cunosc viaţa marelui savant şi geneza – atât de dificilă – a operei sale ? Or viaţa sa, consacrată fundamental slujirii omului, poate constitui şi astăzi şi întotdeauna un exemplu de muncă, de perseverenţă, de umanitate. O viaţă închinată unei idei dar şi un suflet sensibil la toate mizeriile şi nevoile timpului său. Viaţă de adevărat umanist, care prin profunzimea ideilor sale a întrecut multe spirite luminate ale epocii.

* *
*

Datorez cea mai profundă recunoştinţă celui care mi-a fost ghid spiritual, profesorului universitar doctor Victor Nadolschi, director al Observatorului Astronomic din Iaşi, enciclopedist poliglot, spirit neobosit în ale cunoaşterii.
Cu pas neobosit m-a îndrumat în hăţişul istoriei ştiinţei şi a culturii, cu generozitate mi-a tradus lucrări folositoare, cu înţelegere şi competenţă mi-a corectat greşelile şi a făcut completările necesare.
Pentru tot ajutorul dat, de a mă fi încurajat în ideea întocmirii acestei lucrări şi pentru multe altele, tot respectul şi gratitudinea mea.