Dictionar explicativ ilustrat al limbii romane

DEXI este un instrument modern de informare, deosebit de util si eficient, care satisface exigentele unui public larg, divers.

Autorii au valorificat dictionarele aparute in spatiul cultural romanesc sau in alte tari europene cu o bogata traditie lexicografica si au imbogatit inventarul lexical al limbii romane cu numeroase cuvinte intrate recent, mai ales in ultimele doua decenii, pentru denumirea unor noi realitati din politologie, sociologie, informatica, tehnologie, economie, medicina, etc. Pentru o mai corecta definire s-a apelat, in mai multe domenii, si la consultatia stiintifica a unor specialisti reputati.

DEXI este cel mai bogat dictionar explicativ al limbii romane aparut intr-un volum, cuprinzand un mare numar de cuvinte a caror structura contine sensuri de baza, evolutii semantice, valori stilistice, constructii fixe (sintagme, locutiuni, expresii, compuse), indicatii gramaticale, ortografice, ortoepice, etimologice.

Autorii DEXI sunt in special cercetatori stiintifici principali la Institutul de Filologie Romana "A. Philippide" al Academiei Romane, Filiala Iasi, si cadre didactice de la Universitatea "Al. I. Cuza".

Pagini - 2280
Cuvinte-titlu - 113 893
Articole redactate - 101 805
Semnalari - 12 088
Sensuri - 191 384
Constructii fixe - 154 648
Etimologii - 168 679
Surse - 496
Citate - 53 734
Imagini alb-negru - 2085
Planse color - 8

I
II
Coordonator ştiinţific
Eugenia Dima
Autori
Eugenia Dima
Doina Cobeţ
Laura Manea
Elena Dănilă
Gabriela E. Dima
Andrei Dănilă
Luminiţa Botoşineanu
Au mai colaborat
(redactare parţială, corelaţii, operaţii tehnoredacţionale)
Dumitru Boldureanu, Igor Boldureanu, Daniela Butnaru, Lucia Ciocan,
Igor Condrea, Eugen Lungu, Veronica Olariu, Rodica Radu,
Efi m Spînu, Aliona Zgardan-Crudu
Consultanţi ştiinţifici
Lingvistică:
Vasile Arvinte, Mauro Barindi, Iulian Ciocan,
Stelian Dumistrăcel, Alberto Madrona Fernández,
Dorin Onofrei, Vlad Pohilă, Eudochia Sorocean, Tatiana Şarşova
Alte domenii:
arheologie, istorie – Constantin Iconomu
arte plastice – Gabriela Agafi ţei
chimie – Alexandra Iordan
farmacie – Irina Dumistrăcel
filosofie, psihologie – Teodor Dima
geografie – Liliana Pînzariu
matematic㠖 Gheorghe Ionesei
medicin㠖 Lavinia Pavel
religie – Mihai Mărgineanu
ştiinţe economice – Valentin Mihai Bohatereţ
ştiinţe juridice – Vasile Lupu

IV
DICŢIONAR EXPLICATIV ILUSTRAT AL LIMBII ROMÂNE (DEXI)
Coordonator ştiinţific: Eugenia Dima
Autori: dr. Eugenia Dima, dr. Doina Cobeţ,
dr. Laura Manea, dr. Elena Dănilă,
dr. Gabriela E. Dima, Andrei Dănilă,
dr. Luminiţa Botoşineanu
Lectori: Mariana Belenciuc, Gheorghe Chiriţă,
Tatiana Chiriţă, Lucia Ciocan, Galina Guţanu,
Adriana Hristov, Marcela Orjacovschi, Vlad Pohilă,
Efim Spînu, Oana Stoian, Aliona Zgardan-Crudu
Coordonator desene: Eugen Lungu
Coperta: Mihai Bacinschi
Planşe color: Boris Gangal, Vladimir Melnic, Vitalie Stelea
Pictori: Elena Copeica, Alexandru Malai, Raisa Rotaru
Design: Igor Condrea, Sergiu Deleanu, Elena Garştea, Anatol
Tomoianu
Tehnoredactare: Dumitru Boldureanu, Valentina Ciobanu, Olga Ciuntu,
Igor Condrea, Sergiu Deleanu, Victoria Dumitraşcu,
Ana Moraru, Anatol Tomoianu, Sergiu Vlas
Asistenţă software: Dumitru Boldureanu
V
UN NOU DICŢIONAR AL LIMBII ROMÂNE,
AMPLU ŞI MODERN
Un grup entuziast de specialişti ieşeni, asociaţi cu două edituri la fel de
entuziaste, ARC şi GUNIVAS, şi-au asumat dificila sarcină de a da la iveală un
dicţionar explicativ actualizat, care să conţină informaţii noi şi să prezinte
într-un mod ştiinţific şi obiectiv, în acelaşi timp fără prejudecăţi sau inhibiţii,
lexicul limbii române, surprinzînd transformările care au intervenit în ultima
perioadă atît în limba vorbită, cît şi în limbajele de specialitate. În acelaşi timp,
sînt înregistrate cuvinte care denumesc realităţi din trecut sau care nu mai
sînt astăzi în circulaţie, dar apar în operele scriitorilor români, interesînd
astfel un spectru larg de cititori. Beneficiind de experienţa acumulată la
elaborarea Dicţionarului limbii române al Academiei, coordonatorul a alcătuit
un sistem de norme care să permită includerea de numeroase informaţii
într-un spaţiu tipografic relativ restrîns.
Prin numărul mare de vocabule redactate (peste o sută de mii), dicţionarul
depăşeşte celelalte lucrări lexicografice de acest tip, apărute pînă acum, iar
prin tratarea lexico-semantică se deosebeşte de dicţionarele anterioare. Astfel,
cuvintele au definiţii ample, numeroase evoluţii semantice, utilizări stilistice,
paranteze explicative, unităţi frazeologice; sînt marcate unele relaţii
sintagmatice în care se situează un lexem şi altele, adesea însoţite de citate.
În paragraful nonlexical, prezintă interes indicaţiile ortoepice,
gramaticale, variantele; indicaţiile etimologice au numeroase sugestii,
relaţionări în interiorul limbii române sau explicaţii suplimentare cu referire
la limbile de cultură care au stat la baza formării unor termeni (etimologie
indirectă); toate acestea vin în întîmpinarea cititorului cu explicaţii
pertinente, prezentate accesibil.
Autorii şi-au propus şi au reuşit să înregistreze cele mai recente cuvinte
pătrunse în limba română, îmbogăţind astfel inventarul lexical cu termeni
căutaţi de publicul care doreşte informaţii în legătură cu sensurile, forma,
pronunţia, originea acestora. Adeseori definiţiile sau etimologiile cuprind şi
referinţe enciclopedice menite a oferi lămuriri privitoare la un anumit lexem.
Un număr semnificativ de consultanţi ştiinţifici, specialişti din mai multe
ţări, care acoperă diferite domenii, constituie garanţia corectitudinii,
exactităţii definiţiilor din domeniile respective.
Ilustraţiile incluse în pagină permit vizualizarea sau completarea unor
informaţii cuprinse în articolele referitoare la anumite obiecte şi contribuie la
îmbunătăţirea aspectului grafic al textului.
Avînd în vedere că dicţionarul corespunde pe deplin celor mai va riate
exigenţe, am convingerea că acesta va fi apreciat de cititori ca un instrument
de informare şi de lucru util şi eficient şi că va constitui un succes atît pentru
autori, cît şi pentru cele două edituri, reprezentînd în acelaşi timp o
contribuţie notabilă la evoluţia lexicografiei româneşti.
Prof. dr. Vasile Arvinte
VI

PREFAŢĂ
DEXI este un dicţionar general explicativ care se adresează publicului larg,
tuturor vorbitorilor limbii române sau celor care învaţă această limbă, pentru
obţinerea de informaţii în legătură cu structura lexicului românesc şi cu
originea lui. Punctul de plecare îl reprezintă limba română literară actuală, dar
sînt incluse şi cuvinte vechi, populare, regionale, familiare, argotice etc.
Comparativ cu dicţionarele anterioare de acest tip, DEXI cuprinde unele
adăugiri, îmbunătăţiri şi rectificări referitoare la lista de cuvinte, semantică,
gramatică, etimologie şi altele.
Dicţionarul este redactat în limba română (cuvîntul-titlu, definiţia,
exemplele, formele flexionare, variantele). Cuvinte străine se întîlnesc la unele
sensuri calchiate după un model străin, făcîndu-se trimiterea la modelul
respectiv de la care s-a transferat sensul în limba română, precum şi la
paragraful etimologic, unde se indică o sursă sau mai multe (etimologie
multiplă), şi la etimologia indirectă (indicată atunci cînd sînt necesare unele
referiri pentru elucidarea sensurilor cuvintelor).
Deşi DEXI nu are un caracter explicit normativ, au fost respectate
recomandările din Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
(DOOM), ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Univers Enciclopedic, Bucureşti,
2005. Spre deosebire de DOOM, nu am preluat scrierea într-un cuvînt a
construcţiei pronominale negative nici un, nici o şi am semnalat unele dublete
de pronunţare, de accent sau variante care lipsesc din DOOM, dar pe care le-am
considerat ca fiind pe acelaşi plan în limba română literară. De exemplu, pentru
unele lexeme DOOM admite un singur accent: ácvilă, anatémă, avárie, barbár,
caractér, dactíl, déspot, dictatór, editór, rádar, senatór, simból, spléndid ş. a., iar
noi am semnalat un al doilea accent (justificat mai ales etimologic), cu care
cuvîntul respectiv este utilizat în limba literară: acvílă, anátemă, avaríe, bárbar,
carácter, dáctil, despót, dictátor, edítor, radár, senátor, símbol, splendíd. De
asemenea, am precizat accentul şi variantele de accent la unele forme flexionare:
prez. ind. domínă şi dómină. La unele substantive neutre ca portic, recital, scrutin
am apreciat că există două forme de plural, cu terminaţiile –uri şi -e. Acolo
unde am indicat variante de plural care nu sînt utilizate în limba literară, am
folosit paranteze care indică circulaţia formei respective şi raportarea ei la
limba literară; de exemplu, basm are pl. –e, (pop.) –uri; beteală are pl. –ele,
(pop.) –i; buric are pl. -ce, (pop.) –uri; ecran are pl. –e, (pop.) -uri.
În privinţa ortografiei, am fost consecvenţi principiului un fonem / un
grafem, aplicat pînă în 1993, cînd s-a propus, fără argumente ştiinţifice
convingătoare, utilizarea a două semne pentru un singur sunet, fiind astfel în
dezacord cu recomandările DOOM, dar sperînd că, în cele din urmă, se va
reveni la scrierea anterioară, simplă, în care să se pună accentul pe conţinutul
comunicării, pe corectitudinea gramaticală, şi nu pe aspectul grafic al unei
litere. De asemenea, am optat pentru forma sînt a verbului a fi la persoana a
treia singular şi plural, care se justifică prin etimologie şi a fost încetăţenită
prin circulaţia neîntreruptă, atestată timp de aproape cinci secole în scrierile în
limba română, şi nu forma sunt, care reprezintă un cultism apărut în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea.
VIII
În dicţionarul de faţă au fost reformulate sau completate unele definiţii, s-au introdus sensuri sau vocabule care nu
au fost înregistrate în alte dicţionare ale limbii române, s-au făcut unele sugestii etimologice noi.
Au fost utilizate ca bază de informaţie lucrările lexicografice ale limbii române apărute pînă acum, semnalate în
bibliografia de referinţă. Pentru informaţiile privitoare la sensuri, la valorile şi evoluţiile gramaticale, pentru izvoare
ilustrative, pentru tipurile de paranteze care însoţesc un cuvînt sau un sens, pentru înregistrarea şi definirea unui mare
număr de construcţii fixe (sintagme, locuţiuni, expresii, compuse), ca şi pentru etimologii, de un real folos ne-a fost
Dicţionarul Academiei (seria veche şi seria nouă). Autorii au consultat şi numeroase dicţionare şi enciclopedii străine,
aparţinînd unor culturi europene cu o tradiţie multiseculară (franceză, italiană, engleză, germană).
* * *
DEXI conţine 113 893 intrări, dintre care 101 805 sînt articole redactate, restul de 12 088 fiind semnalări (variante
lexicale sau grafice), şi cuprinde lexicul de bază al limbii române actuale, dar şi vocabule care denumesc realităţi revolute,
care au o circulaţie restrînsă, ori termeni culturali, din diverse domenii ale ştiinţei şi tehnicii. Inventarul de cuvinte
conţine mai mulţi termeni de argou, injurioşi, licenţioşi, familiari, porecle depreciative etc. decît dicţionarele anterioare.
Astfel, s-au înregistrat cuvinte ori sensuri care denumesc părţi ale corpului omenesc, acţiuni etc., cu o largă circulaţie (la
nivel popular), evitate de autorii altor dicţionare, fiind considerate vulgare. Au fost introduse unele lexeme sau sensuri
iniţial argotice, şi în consecinţă neglijate în lucrări lexicografice, care în ultimele decenii, şi mai ales după 1990, au fost
decriptate, devenind familiare şi chiar populare.
Au fost incluse numeroase cuvinte care reprezintă achiziţii recente, determinate de evoluţia tehnologică, şi de schimbările
sociale, economice şi politice, mai ales din ultimele decenii, cu referire specială la domenii precum informatică,
politologie, finanţe, comerţ. De asemenea, s-a înregistrat un număr semnificativ de termeni din medicină, deoarece s-a considerat
că acest domeniu, avînd un impact deosebit asupra vorbitorilor, furnizează numeroase lexeme cu tendinţă de generalizare.
Autorii au manifestat o preocupare specială pentru termenii religioşi, neglijaţi în alte dicţionare. Cuvintele
intrate de curînd în limbă şi care nu au fost adaptate sistemului fonetic românesc, păstrînd forma etimonului sau care nu au
forme flexionare (în special cele de origine engleză), au fost considerate ca făcînd parte din fondul lexical al limbii române,
avînd tendinţa de extindere la un număr tot mai mare de vorbitori şi, ca urmare a circulaţiei lor în domenii de mare
importanţă pentru realităţile economice şi socioculturale româneşti, de adaptare fonetică şi de încadrare morfologică.
Nu au fost introduse în dicţionar cuvintele (şi sensurile) regionale cu o circulaţie restrînsă, cele ale căror sensuri şi
etimologii sînt obscure, după cum s-a evitat introducerea automată a abstractelor verbale sau a derivatelor care nu au o
circulaţie menită să le justifice includerea într-un dicţionar de acest tip.
Lista de cuvinte – structura redactării
Lexicul limbii române este prezentat în acest dicţionar conform ordinii alfabetice a limbii române; fiecare articol este
dedicat unei vocabule, prezentate la formele flexionare standard (nominativul singular la substantive, adjective, pronume,
infinitivul la verbe ş.a.). O intrare poate conţine: 1 Redactarea unui cuvînt. 2 Redactarea unei locuţiuni. 3 O semnalare.
1 Structura redactării unui cuvînt este făcută după o anumită schemă: cuvîntul-titlu, transcrierea fonetică (acolo
unde este cazul, pentru transcrierea pronunţiei unor neologisme care au păstrat forma etimonului şi nu s-au acomodat
limbii române, utilizîndu-se simboluri din alfabetul stabilit de Asociaţia Fonetică Internaţională), valoarea gramaticală,
paranteze de circulaţie, de domeniu etc., descrierea semantică pe baza unei scheme logice, pornindu-se de la cel mai
cunoscut sens către sensurile cu o circulaţie restrînsă, specifică sau care sînt învechite; fiecare sens conţine: definiţia,
evoluţiile de sens, utilizări stilistice, schimbări gramaticale, construcţii fixe. Paragraful final, nonlexical cuprinde indicaţii
privind (atunci cînd este cazul) silabarea, variante de accent, variante de pronunţie, forme flexionare (plural, prezent
indicativ), variante lexicale; după bara oblică este indicată etimologia. Omonimele au fost stabilite pe baza diferenţelor
existente în privinţa etimologiei şi a sensurilor şi sînt plasate în funcţie de ordinea alfabetică a indicaţiilor gramaticale
ale cuvîntului-titlu. Forme precum eleghiacesc sau matematicesc au fost considerate variante şi incluse la cuvintele de
IX
bază elegiac şi matematic deoarece s-a considerat că acestea reprezintă adaptări după modele străine, şi nu derivate în
limba română.
2 Locuţiunile au fost alfabetizate ca şi cînd toate elementele ar fi scrise legat.
3 Semnalările sînt urmate de valoarea gramaticală şi reprezintă variante lexicale sau diferenţe grafice faţă de corpul
cuvîntului de bază, făcîndu-se trimitere la acesta.
Transcrierea fonetică
La unele cuvinte, împrumutate mai ales din engleză şi franceză, există diferenţe între for ma grafică, tributară etimonului,
şi pronunţia în limba română. De aceea am recurs la intro ducerea unei paranteze fonetice. Transcrierea nu
înregistrează pronunţia din limba de origine a cuvîntului, ci o adaptare din perspectiva vorbitorului de limbă română.
Astfel, nu s-a marcat lungimea vocalelor sau închiderea/ deschiderea lor, s-au înlocuit unele sunete din limba de origine
cu sunete româneşti apropiate, nazalizarea a fost înlocuită cu consoana n. Accentuarea s-a indicat potrivit practicii
româneşti din vorbirea curentă, în multe cazuri fiind diferită de cea din limba de origine.
Echivalarea grafemelor utilizate pentru această transcriere este reprodusă în tabelul de mai jos:
Semn Valoarea Exemple
ʹ accent principal fast-food [fastʹfud]
͵ accent secundar fi ve o’clock [͵faivoʹκloκ]
ə sunetul corespunzător literei româneşti ă din măr
dealer [ʹdilər]
dirty [ʹdərti]
ɶ sunet vocalic pronunţat ca un e cu buzele rotunjite ca pentru o
gafeur [ɡaʹfɶr]
bleu [blɶ]
j semivocala i din iarbă, ied, iolă, iută duty-free [djutiʹfri]
y sunet vocalic pronunţat ca un i cu buzele rotunjite ca pentru u
alură [aʹlyrə]
fondue [fonʹdy]
w semivocala u din rouă
semivocala o din oameni
web [web]
cloisonné [κlwazoʹne]
κ
sunetul corespunzător literei româneşti c, atunci cînd nu este urmată de
vocalele e sau i, din mac, act, carte, cuvînt
sunetul corespunzător grupului de litere ch din română, atunci cînd este
urmat de vocalele e sau i, din chel, chip
discount [disʹκaunt]
collie [ʹκoli]
goalkeeper [ɡolʹκipər]
ɡ
sunetul corespunzător literei româneşti g, atunci cînd nu este urmată de
vocalele e sau i, din mag, agricol, gaz, gură
sunetul corespunzător grupului de litere gh din română, atunci cînd este
urmat de vocalele e sau i, din ghem, ghiveci
congresman [ʹκonɡresmen]
gaullism [ɡoʹlism]
gay [ɡei]
ʧ
sunetul corespunzător grupului de litere ci din română, atunci cînd nu este
urmat de vocala e
sunetul corespunzător grupului de litere ce din română, atunci cînd este
urmat de vocala e
chief [ʧif]
capriccioso [κapriʹʧozo]
charter [ʹʧartər]
check-up [ʹʧeκap]
ʤ
sunetul corespunzător grupului de litere gi din română, atunci cînd nu este
urmat de vocala e
sunetul corespunzător grupului de litere ge din română, atunci cînd este
urmat de vocala e
jeans [ʤins]
job [ʤob]
cottage [ʹκotiʤ]
jackpot [ʹʤeκpot]
ʃ sunetul corespunzător literei româneşti ş din şarpe
fl ash [fl eʃ]
chanson [ʃanʹson]
X
ʒ sunetul corespunzător literei româneşti j din joc joule [ʒul]
ʦ sunetul corespunzător literei româneşti ţ din ţară forzato [forʹʦato]
ɳ sunetul corespunzător grupului de litere ng din română
feeling [ʹfi liɳ]
consulting [κonʹsaltiɳ]
ɲ n muiat
gnochi [ʹɲoκi]
dońa [doɲa]
λ l muiat caballero [κabaʹλero]
Circulaţia cuvintelor
S-au făcut precizări privitoare la statutul unui lexem prin raportarea la limba literară actuală (înv.), (pop.), (fam.),
(reg.), (arg.), la perioada sau gradul de utilizare (în Ev. Med.), (în sclav.), (în trecut), (actual), (curent), (ieşit din uz), la
zonele geografice cărora le aparţin anumite realităţi (în ţările nordice), (în S-V Asiei), (în Europa de Vest) sau la domeniul
specific în care este utilizat (biol.), (bis.), (fiz.), (med.), (în ind. casn.), (în mit. greacă); mai ales în cazul cuvintelor polisemantice,
s-a urmărit stabilirea unei simetrii a indicaţiilor de acest tip, chiar dacă domeniul se subînţelege din definiţie:
1 (anat.)... 2 (biol.)... 3 (bot.)... Nu s-a pre cizat domeniul atunci cînd un cuvînt sau un sens are utilizări în mai multe domenii
sau are un caracter general.
Cuvintele culte împrumutate în perioada exercitării influenţelor specifice limbii române vechi (mai ales cuvinte de
origine neogreacă, slavonă sau turcă), care mai sînt utilizate de unii vorbitori cu o competenţă culturală ridicată, au indicaţii
precum: (fam., iron.) la firitisi, sastisi, simandicos, sau, în registrul serios, pentru realităţi revolute precum demnităţi, funcţii,
unităţi de măsură etc.: (ist.), (în vechea organizare adm.), (în Ev. Med., în Ţările Rom.) la diortositor, hatman, vătaf; cuvintele
vechi utilizate în scrieri moderne doar cu valoare stilistică au paranteza (arh.): dăscălie, despărţămînt, veleat.
Semantica
S-a acordat o atenţie deosebită cuvintelor, sensurilor, expresiilor familiare cu o largă circulaţie în limba română actuală
vorbită şi cu un mare grad de expresivitate; s-a avut în vedere faptul că uneori, ca urmare a oralităţii, s-au produs modificări
în privinţa circulaţiei unor cuvinte şi sensuri, indicaţiile din dicţionarele anterioare nemaifiind de actualitate.
Schema de prezentare a fiecărui cuvînt este cea logică, pornindu-se de la sensul sau sensurile de bază către sensurile
secundare, existente în etimon sau dezvoltate pe terenul limbii române, avîndu-se în vedere şi frecvenţa în limba română
actuală. S-au utilizat, pentru separarea sensurilor: litere mari (A, B, C), cifre romane (I, II, III), cifre arabe (1, 2, 3), şi,
pentru marcarea sensurilor derivate dintr-un sens principal sau pentru semnalarea schimbării tipului flexionar sau a
valorii gramaticale, urmate de definiţie, rombul plin (‿) şi literele mici (a, b, c). Rombul gol (⁀) şi triunghiul (Δ) sînt
folosite pentru consemnarea construcţiilor fixe, dar şi pentru marcarea unor valori stilistice, a unor evoluţii semantice
sau gramaticale unde nu este nevoie de definiţie, făcîndu-se precizarea necesară (stilistică, gramaticală etc.) urmată de un
exemplu: s.v. adormi... ⁀ Poet. Satul adormi, în fine, respirînd uşor în freamăt de codri (BRĂ.); s.v. adormitor... ⁀ (adv.)
Glasul de sirenă adormitor de dulce (EMIN.).
Autorii au utilizat exemplificări (personale sau citate din literatura română) şi paranteze explicative, pentru nuanţarea
definiţiilor sau pentru explicitarea anumitor construcţii, precum şi paranteze care să surprindă, mai mult decît alte dicţionare,
utilizările stilistice ale unui cuvînt, diverse nuanţe de sens. Trimiterile la un anumit autor din care s-a folosit un citat
s-au făcut printr-un sistem de sigle (lista se află în Bibliografie).
Definiţia este, de obicei, analitică (formată din genul proxim şi diferenţa specifică), iar sinonimele indicate la un
cuvînt sau la un sens sînt mai ales acelea care fac parte din limba literară modernă sau din familia cuvîntului respectiv.
De asemenea, a mai fost utilizată definiţia prin sinonime sau serii sinonimice, mai ales pentru cuvintele învechite,
regionale, argotice, arhaisme etc.
Pentru evitarea unui exces de exemple care ar fi mărit foarte mult dimensiunile acestui dicţionar, am utilizat paranteze
explicative care precizează contextul în care apare o vocabulă sau un sens, determinările, relaţiile sintagmatice în care se
XI
află un cuvînt, menite a face definiţia mai uşor de înţeles. De exemplu: la substantive (cu determ...), (precedat de prep. „ ”);
la verbe (despre…), (compl. indică…); la adjective (predomină ideea de calitate), (despre…); (adv., ca determ. al unui adj.
sau adv. căruia îi dă val. de super. abs.) etc. S-au dat mai rar exemple la termeni aparţinînd stilului ştiinţific, unde s-a pus
accentul pe exactitatea informaţiei.
La termenii familiari s-a avut în vedere şi coloratura afectivă, prin paranteze precum: (glum.), (iron.), (deprec.) etc.
Informaţii nonlexicale
Informaţiile nonlexicale plasate la sfîrşitul redactării, după bulina neagră, se referă, după caz, la aspecte ortoepice,
ortografice, la flexiune, variante, precum şi la etimologie.
Indicaţiile ortoepice sînt utile pentru semnalarea pronunţiei corecte, pentru evitarea unor lecturi greşite sau pentru
consemnarea unor rostiri diferite faţă de uzul consacrat în limba română literară: pronunţarea (exámen... pronunţ.
egzamen); accentuarea (dactíl…acc. şi dáctil), marcarea hiatului acolo unde există posibilitatea ca, respectîndu-se
accentul cuvîntului-titlu, să se pronunţe cu diftong sau triftong (geológ... sil. ge-o-).
S-au specificat şi variantele de scriere: líder ... scris şi leader.
Indicaţiile gramaticale, marcate cu litere italice albe, care arată funcţia pe care cuvîntul o îndeplineşte în discurs,
au fost plasate la începutul fiecărui articol de dicţionar, după cuvîntul-titlu sau (şi) după numărul de sens, conform
unei scheme fixe, stabilite riguros pentru fiecare tip de lexem, sau în interiorul unui sens atunci cînd am avut a face cu
modificarea valorii gramaticale a cuvîntului-titlu, marcată prin romb (gol) dacă nu s-a produs şi o alunecare semantică
definibilă.
S-au indicat terminaţiile la formele de plural ale substantivelor, adjectivelor, ale unor pronume; nu s-a precizat forma
de plural la cuvintele considerate invariabile, la cuvintele pătrunse recent în limbă, care nu au fost încadrate morfologic,
la cele care au un plural nesigur sau nu se cunoaşte, precum şi la cele care nu admit pluralul. În cazul verbelor, s-a indicat
terminaţia la prezent indicativ persoana întîi (sau a treia).
Genitiv-dativul s-a marcat la substantivele feminine terminate în –ie, atunci cînd acesta este diferit de regula de formare
de la plural (farmacíe... g.-d. -iei).
S-a considerat variantă a unei vocabule cuvîntul care prezintă diferenţe fonetice faţă de o formă în uz, dar care are
aceeaşi bază etimologică şi aceeaşi semnificaţie. În acest dicţionar s-au înregistrat variantele care au o circulaţie mai mare,
evitîndu-se formele regionale sau vechi, fără circulaţie semnificativă; s-a specificat în paranteză circulaţia lor, raportată la limba
literară sau la cuvîntul de bază, valoarea gramaticală sau tipul flexionar. De exemplu: băjenár s.m. (înv.) ... şi bejănár,
bejenár s.m.; bărdácă s.f. ... şi (pop.) bărdác, bardác s.n., s.m., bardácă s.f. Aceste variante se constituie ca intrări în ordinea
alfabetică a formei lor cu trimitere la cuvîntul de bază. Acolo unde o variantă are o formă care se justifică printr-un
accident fonetic sau prin etimologie, acest fapt este precizat în paranteză. S-au semnalat şi variantele grafice pentru a
înlesni cititorilor găsirea cu uşurinţă a unui cuvînt.
Secţiunea etimologică este plasată la sfîrşitul paragrafului nonlexical, după o bară oblică (/) şi conţine mai multe
tipuri de explicaţii privitoare la originea fiecărui cuvînt consemnat în dicţionar:
1 La cuvintele moştenite din limba latină, care reprezintă elementul aflat la baza limbii române, etimonul se
marchează prin indicaţia: /lat.
2 La cuvintele presupuse că aparţin substratului traco-dac se fac trimiteri la limba albaneză: / (probabil) cuv. autoh.;
cf. alb.
3 La cuvintele împrumutate din limbile popoarelor vecine (slavă veche, bulgară, sîrbă, maghiară, ucraineană ş.a.) sau
din limbile de cultură care au influenţat evoluţia limbii române (slavonă, neogreacă, latină, germană, franceză, italiană,
engleză ş.a.), etimoanele sînt marcate printr-un unghi ascuţit cu deschidere spre dreapta: /4 La formanţii interni:
a) cu sufixe, prefixe, elemente de compunere; se precizează fiecare element, utilizîndu-se între ele semnul + : pre- +
facere; expropria + -bil (baza de derivaţie se marchează cu bold italic, sufixul cu italic).
b) creaţi pe teritoriul limbii noastre de la un cuvînt românesc; apar menţiuni precum: prin apropiere de..., prin
analogie cu... etc.
XII
c) interjecţii; nu se indică o anumită formă, ci se precizează doar: / onomat.
d) formaţii expresive, cuvinte care prin îmbinări de silabe, prin reduplicări, prin rezonanţă fonetică (adesea întărite
de analogii) au căpătat un statut în limba română; se face precizarea /form. expr., însoţită adesea de trimiteri la alte
cuvinte asemănătoare ca formă şi ca sens.
e) prin schimbarea valorii gramaticale (substantivare, adjectivare, adverbializare), cuvinte postverbale ş.a.; se face
precizarea /de la... sau /v., urmată de cuvîntul de origine scris cu caractere bold italic.
La cuvintele moştenite sau împrumutate, etimologia directă, adică forma care a stat la baza cuvintelor româneşti,
este marcată grafic cu caractere bold italic. Tot la această secţiune s-au explicat unele diferenţe între forma actuală a
cuvîntului-titlu şi forma etimonului şi s-a arătat cauza care a determinat diferenţierea respectivă: metateză, hipercorecţie,
contaminare, aglutinare, etimologie populară ş.a. Ex.: viclean provine din magh. hitlen; forma cu v iniţial din limba
română modernă se explică prin hipercorecţie. Subst. plocon provine din slavonul poklon; forma românească modernă
se explică prin metateză.
Etimologia indirectă, precedată de indicaţia cf. sau de < după etimologia directă şi transcrisă cu caractere italice,
oferă informaţii suplimentare. Acestea conţin explicaţii menite să elucideze introducerea sau evoluţia anumitor cuvinte
ori sensuri. De exemplu, s.v. atlás1 s.n. ... /< fr. atlas; cf. nm. pr. Atlas, personaj mitologic a cărui figură a fost tipărită pe
prima culegere de hărţi, în 1595, a flamandului G. Mercatore. La unii termeni ştiinţifici (din biologie, chimie, medicină,
religie, filosofie etc.), împrumutaţi de obicei din limbile moderne (etimologie directă), dar bazaţi pe cuvinte aparţinînd
unor limbi de cultură (mai ales greacă şi latină), s-au precizat şi aceste cuvinte, însoţite de traducerea lor în limba română.
De exemplu, s.v. zoolatríe s.f. (relig.) ... / < fr. zoolâtrie; cf. gr. ζῷον „animal”, λατρεία „cult, venerare”.
În cazul cuvintelor derivate de la nume proprii sau care sînt în relaţie cu un nume propriu, s-au făcut precizări cu
caracter enciclopedic relativ la respectivul nume propriu: eminescián, -ă ... / nm. pr. (poet român) Mihai Eminescu +
-ian; iacobín, -ă / < fr. jacobin; cf. nm. pr. Couvent de Jacobins, mănăstire dominicană unde a avut loc prima întrunire
a revoluţionarilor.
Etimoanele au fost transcrise de obicei cu alfabetul utilizat de limba din care s-a făcut împrumutul (alfabetul grecesc,
chirilic etc.). Atunci cînd cuvintele româneşti provin din forme flexionare ale etimonului (plural, aoristul unor verbe
greceşti ş.a.), s-a dat forma respectivă, însoţită de forma de bază a cuvîntului.
Dicţionarul mai conţine o listă de abrevieri, bibliografia de referinţă, bibliografia generală, tabele cu alfabetul utilizat
în limbile: greacă (neogreacă), slavă veche, rusă.
Textul dicţionarului este însoţit de ilustraţii, care se constituie în informaţii analogice pentru unele realităţi concrete.
În vederea oferirii unei imagini de ansamblu utilizatorului, dar şi pentru economie de spaţiu, am indicat pe acelaşi desen,
atunci cînd situaţia o cerea, principalele părţi componente ale obiectului sau fiinţei din imagine, în loc să i se rezerve
un desen aparte fiecărui element. În felul acesta am comprimat mult spaţiul destinat imaginilor, păstrînd în acelaşi timp
informaţia utilă. Vezi, spre exemplu, desenele Velatura şi principalele părţi componente ale unei nave sau Calul. Atunci
cînd desenul reprezintă animale sau plante netratate în mod special în cadrul articolului, pentru o informaţie mai precisă
s-a adăugat la legenda imaginii denumirea ştiinţifică a speciei respective. De exemplu, materialul ilustrativ la cuvîntul
cocoş cuprinde, în afară de imaginile cocoşului-de-munte şi cocoşului-de-mesteacăn, specii definite în articol, şi desenul
cocoşului-de-prerie, nedefinit, dar care se încadrează în tipologia generală a speciei, cu precizarea denumirii ştiinţifice a
păsării (Tympanuchus cupido).
Autorii Dicţionarului explicativ ilustrat sînt cercetători ştiinţifici principali la Institutul de Filologie Română
„A. Philippide” al Academiei Române, Filiala Iaşi1: dr. Eugenia Dima, dr. Doina Cobeţ, dr. Laura Manea, dr. Elena
Dănilă, dr. Luminiţa Botoşineanu, cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi: asist. dr. Gabriela E.
Dima şi din învăţămîntul preuniversitar: Andrei Dănilă.
1 Pe foaia de titlu, autorii au fost menţionaţi în ordinea contribuţiei lor la elaborarea acestui dicţionar.
XIII
Lucrarea a beneficiat, pentru consultanţa ştiinţifică în diferite domenii, de contribuţia unor reputaţi specialişti din
institutele de cercetare academică din Iaşi: dr. Valentin Mihai Bohatereţ, dr. Constantin Iconomu, dr. Gheorghe
Ionesei, dr. Vasile Lupu, de la Universitatea „Al. I. Cuza” – Iaşi: prof. dr. Vasile Arvinte, prof. dr. Teodor Dima,
membru corespondent al Academiei Române, prof. dr. Stelian Dumistrăcel, prof. dr. Alexandra Iordan, din instituţii
ştiinţifice, religioase, culturale şi artistice din România: Gabriela Agafiţei, dr. Irina Dumistrăcel, pr. drd. Mihai
Mărgineanu, dr. Lavinia Pavel, drd. Liliana Pînzariu, din Republica Moldova: Iulian Ciocan, Dorin Onofrei, Vlad
Pohilă, Eudochia Sorocean, Tatiana Şarşova şi din alte ţări: dr. Mauro Barindi (Italia), dr. Alberto Madrona
Fernández (Spania).
De un preţios ajutor în finalizarea volumului ne-a fost doamna Lucia Ciocan, prin efectuarea de corelaţii, corecturi,
operaţii tehnoredacţionale, ca şi ceilalţi colaboratori, prin redactare parţială: dr. Veronica Olariu, drd. Daniela
Butnaru, Rodica Radu, lectura volumului şi alte operaţii: Mariana Belenciuc, Dumitru Boldureanu, Igor Boldureanu,
Gheorghe Chiriţă, Tatiana Chiriţă, Ala Ciobanu, Igor Condrea, Galina Guţanu, Eugen Lungu, Marcela Orjacovschi,
Efim Spînu, Oana Stoian, Vlad Pohilă, Horia Zava, Aliona Zgardan-Crudu.
Tuturor colaboratorilor le exprimăm şi pe această cale întreaga noastră recunoştinţă.
Elaborarea unui dicţionar de acest tip este o operă complexă, dificilă şi delicată. Experienţa ne-a arătat că unele
imprecizii, omisiuni şi chiar erori sînt inevitabile; de aceea mulţumim tuturor celor care ni le vor semnala, în vederea
unei noi ediţii revăzute şi adăugite.
Eugenia Dima
XIV
GHID DE UTILIZARE A DICŢIONARULUI
adormí vb. IV. 1 intr. A trece de la starea de veghe la starea de
somn; a începe să doarmă. A adormit de curînd. ⁀ Expr. A
adormi din greu sau a adormi (ca) dus = a adormi profund. Se
lăsă oleacă jos pe iarbă şi adormi dus (CR.). A adormi mort
v. mort. ⁀ Person. Singur vîntul colo, iată, Adormise la răcoare
Sub o salcie plecată (COŞB.). ⁀ Poet. Satul adormi, în fine, respirînd
uşor în freamăt de codri (BRĂ.). ‿ Exager. A plictisi. Un
film care te adoarme. 2 tr. A face (pe cineva) să adoarmă. Lîngă
pat, zîmbind stă mama, Adormindu- şi copilaşii (GOGA).
‿ Spec. A face pe cineva să doarmă (şi să devină insensibil)
cu ajutorul unor medicamente, a unor narcotice etc. L- a
adormit cu multe calmante. ‿ Fig. (compl. indică senzaţii, sentimente
etc.) A face să nu simtă, a atenua intensitatea; a alina, a
linişti, a potoli. Cîntînd, şi- a mai adormit foamea. 3 tr. Fig. A
ameţi, a tulbura, a îmbăta. Mirosul florilor de cîmp îl adormea.
‿ A încînta, a duce cu vorba, abătîndu- i atenţia, slăbindu- i
vigilenţa. L- a adormit cu promisiuni mincinoase. 4 intr. Fig. A
muri. Fiinţa tăcută şi palidă… adormi într- o zi în veci
(SADOV.). ⁀ Expr. A adormi întru Domnul sau a adormi somnul
(cel) de veci (ori somn veşnic) = a muri (creştineşte).
A adormi pe (sau pentru) vecie v. vecie. • prez.ind. adórm.
/ lat. addormīre.
comensalísm s. n. v. comensualism.
con brío loc.adv. (muz.; indică modul de executare a unei bucăţi
muzicale) Cu însufleţire. • / dar1 conj., adv. A conj. I (leagă prop. sau părţi de prop. advers.)
1 (arată o opoz.) Cu toate acestea, totuşi, însă. ⁀ (leagă prop.
princ.) Pînă acum toţi rîdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns
să rîdă el şi de dracul (CR.). ⁀ (leagă părţi de prop.) A fost odată…
un împărat mare şi viteaz, dar rău (DELAVR.). ⁀ (leagă o parte de
prop. cu o prop. subord.) Un salt de perspectivă uriaş, dar care
merită îndrăzneala (BOGZA). ⁀ (prop. are şi o nuanţă conces.)
M- oi trezi cu tine acasă… Dar, dă, cearcă şi tu, să vezi cum ţi- a
sluji norocul (CR.). [...] III (introduce o prop. interog.) Oare? Dar
de cînd aţi pus voi stăpînire pe mine? IV 1 (înaintea unui cuvînt,
care de obicei se repetă, întăreşte înţelesul acestuia) Să- i zic
două vorbe, dar vorbe! 2 (exprimă surprinderea, uimirea,
mirarea) Dar frumos mai desenezi! B adv. 1 (înv., pop.; exprimă
o aprobare) Da, aşa. Auzit- aţi ce- am spus eu? - Dar, mămucă,
ziseră iezii (CR.). ⁀ Expr. (pop.) Păi dar = cum altfel? 2 (în
prop. afirm., cu rol de întărire) Fireşte, negreşit, desigur. Cunoşti
pe domnul Leonaş…? - Îl cunosc dar (ALECS.). şi (înv., pop.) da,
dáră conj. / etimol.nec.
dar2 s. n. I 1 Obiect primit de cineva sau oferit cuiva fără plată,
ca expresie a afecţiunii, a gratitudinii sau a dorinţei de a ajuta;
cadou. De Crăciun toţi copiii primesc cadouri. ⁀ Loc.adj. De
dar = care este primit gratis, care este dăruit. ⁀ Loc.adv. În
dar = gratis, degeaba, fără plată. 2 Plocon. 3 Donaţie.
4 (bis.) Prinos, ofrandă. ⁀ Sfintele Daruri = pîinea şi vinul
sfinţite pentru cuminecătură. [...] 6 (pop.) Darul miresei =
sumă de bani pe care mireasa o primeşte în timp ce dansează o
horă asemănătoare periniţei. II 1 Însuşire cu care se naşte cineva;
aptitudine, vocaţie, talent. O fiinţă… înzestrată cu toate
darurile minţii şi ale inimii (BOGZA). ⁀ Darul suptului v. supt.
⁀ Loc.adj. Cu dar = (despre oameni) care este înzestrat cu anumite
însu şiri, aptitudini etc. Un om cu dar la muzică.
XV
⁀ Expr. A avea darul vorbirii = a fi bun orator. A avea darul
să… (sau de a…) = a avea puterea de a face ceva; a fi în stare
să…; a fi de natură să… A avea dar v. avea. 2 Avantaj, binefacere.
Sînt darurile pămîntului şi am pus în ele inima noastră
(SADOV.). 4 (şi darul preoţiei) Har conferit preoţilor
prin hirotonisire. ‿ Ext. Profesia de preot. 5 (bis.) Fig.
Fiecare dintre cele şapte taine ale bisericii ortodoxe. • pl. - uri.
/ evanghélie s. f. (bis.) 1 Fiecare dintre primele patru cărţi ale
Noului Testament din Biblie, care relatează viaţa, învăţătura,
patimile, răstignirea şi învierea lui Iisus Hristos, redactate, cu
mici diferenţe, de către evangheliştii Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
⁀ Evanghelii apocrife = scrieri din diverse epoci, în diverse
limbi, care povestesc fapte din viaţa lui Hristos sau relatează
învăţături ale sale, dar care nu sînt acceptate drept autentice
de Biserică. Evanghelii sinoptice v. sinoptic. ⁀ Expr. Literă (sau
cuvînt) de evanghelie = lucru foarte sigur, mai presus de îndoială,
de care nu trebuie să te îndoieşti. ⁀ Imprec. Mai înjură şi
tu… că eu am obosit, nu mai pot! Biblia, Vanghelia şi Coranul!
(CAR.). [...] ⁀ Expr. A- şi băga (sau a- şi vîrî, a- şi pune,
a- şi pleca) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie
= a) a se însura; b) a- şi cauza singur neplăceri, încurcături.
‿ Ext. Biblia. A jurat cu mîna pe evanghelie.
‿ (fam.) Carte de dimensiuni mari, foarte groasă. A pus pe
masă ditamai evanghelia. 2 Doctrina religioasă care are la
bază viaţa şi faptele lui Iisus Hristos, aşa cum sînt ele relatate
în Evanghelie. A predicat Evanghelia. ⁀ Fig. În locul
evangheliei resemnării şi smereniei, evanghelia frumuseţii şi
a gloriei pămînteşti (OŢETEA). 3 Ext. Scriere fundamentală,
revelatoare pentru o doctrină, pentru un crez, un domeniu etc.
Găsim sistemul său politic în întregi mea sa şi avem, cum se zice,
evanghelia şcoalei (MAIOR.). • pl. - ii. g.- d. - iei. şi (înv.) evangélie,
(pop.) ivanghélie, vanghélie, vangheáuă s. f. / ҕҒҐҞ ғҕҜҙҲ, m.gr. εὐαγγέλιον.
exámen s. n. 1 (cu determ. care arată felul, caracterul) Mijloc de
verificare şi de apreciere a cunoştinţelor, a aptitudinilor elevilor,
studenţilor, candidaţilor pentru ocuparea unui post etc.,
prin probe orale sau scrise. [...] 4 Examinare. Se depărtară cu
un pas îndărăt unul de altul, să se contemple, după atîţia ani. Fură
amîndoi satisfăcuţi de examen (CE. PETR.). • pronunţ. egz- .
pl. - e. şi (înv., reg.) ezámen s. n. / - inis.
fáctor s. m. I 1 Element esenţial, împrejurare, condiţie etc. care
determină sau poate determina, influenţa sau explica apariţia
unui proces, a unui fenomen, a unei acţiuni etc. II 1 (şi factor
poştal) Funcţionar, agent poştal care duce corespondenţa la
destinatari; poştaş. ⁀ Factor diplomatic v. diplomatic.
2 (econ.) Mandatar care acţionează în nume propriu,
avînd drept de posesiune şi control asupra mărfurilor
încredinţate. ‿ Agent de licitaţie în comerţul cu ridicata.
• acc. şi (înv.) factór. pl. - i. / lichiór s. n. Băutură alcoolică dulce, care conţine esenţe
aromatice. • scris şi liqueur. pl. - uri. / Likör.
taheo- Elem. de compunere „viteză, rapiditate”, „turaţie”.
• şi tahi- , taho- . / τάχος „viteză”, ταχύς „iute, repede”.
videorecorder [ʹvideoriʹκorder] s. n. Videocasetofon care permite
înregistrarea programelor de televiziune pe videocasetă şi
redarea videocasetelor. • pl. - e. / XVI
C
c. = compus(ă)
capit. = capitalism
card. = cardinal
casn. = casnică
cat. = catalan(ă)
cauz. = cauzal(ă)
cca = circa
ceh. = ceh(ă)
celt. = celtic(ă)
cf. = confer
chim. = chimie
chin. = chinez(ă)
chir. = chirurgie
cib. = cibernetică
cineget. = cinegetică
cinemat. = cinematografie
circ. = circumstanţial(ă)
climat. = climatologie
colect. = colectiv(ă)
com. = comerţ, comercial(ă)
comp. = compus(ă)
compar. = comparativ, comparaţie
compl. = complement, completivă
comunic. = comunicaţii, comunicare
conces. = concesiv(ă)
concl. = concluziv(ă)
concr. = concret(ă); concretizat(ă)
cond. = condiţional(ă)
cond.-opt. = condiţional-optativ
conj. = conjuncţie, conjuncţional(ă)
conjug. = conjugare
conjunct. = conjunctiv
consec. = consecutiv(ă)
constr. = construcţii, construit(ă)
contab. = contabilitate
coord. = coordonare, coordonat(ă)
cop. = copulativ(ă)
cor. = coregrafie
cosm.= cosmologie
cosmet. = cosmetică
cosmon. = cosmonautică
culin. = arta culinară
cumul. = cumulativ
cuv. = cuvînt
D
dalm. = dalmat(ă)
dan. = danez(ă)
dat. = dativ
decl. = declinare
def. = defectiv(ă)
dem. = demonstrativ(ă)
demogr. = demografie
den. = denumire
deprec. = depreciativ
der. = derivat(ă)
A
abr. = abreviat, abreviere
abs. = absolut(ă)
ac. = acuzativ
acc. = accentuat(ă)
adj. = adjectiv, adjectival(ă)
adm. = administraţie, administrativ(ă)
adv. = adverb, adverbial(ă)
advers. = adversativ(ă)
aeron. = aeronautică
afirm. = afirmaţie, afirmativ(ă)
afr. = afrikaans
agron. = agronomie
agric. = agricultură
alb. = albanez(ă)
alim. = alimentară
amer. = american(ă)
americ. = americanism
analog. = analogic(ă), prin analogie
anat. = anatomie
antic. = antichitate, antic(ă)
antit. = antiteză
antrop. = antropologie
aor. = aorist
ap. = apud
apic. = apicultură
a. plast. = arte plastice
apoz. = apoziţie, apoziţional(ă)
ar. = arab(ă)
arg. = argou, argotic(ă)
arh. = arhaic(ă), arhaism
arheol. = arheologie
arhit. = arhitectură
arom. = aromân(ă)
art. = articol; articulat(ă)
arte dec. = arte decorative
astrol. = astrologie
astron. = astronomie
atr. = atribut, atributiv
aug. = augmentativ(ă)
auto. = automobilistică
autoh. = autohton(ă)
auxil. = auxiliar(ă)
av. = aviaţie
B
bacter. = bacteriologie
Ban. = Banat
basc. = basc(ă)
bg. = bulgar(ă)
bibl. = bibliologie
biochim. = biochimie
biogeogr. = biogeografie
biol. = biologie
bis. = biserică, bisericesc
bot. = botanică
Bucov. = Bucovina
ABREVIERI
XVII
desin. = desinenţă
determ. = determinare,
determinat(ă), determină
d.Hr. = după Hristos
dial. = dialect; dialectal(ă)
dim. = diminutiv
diplom. = diplomaţie
disj. = disjunctiv
distrib. = distributiv
dr. = direct(ă)
Dobr. = Dobrogea
drom. = dacoromân(ă)
E
ebr. = ebraic(ă)
echit. = echitaţie
econ. = economie; ştiinţe economice
egal. = egalitate
electr. = electricitate
electron. = electronică
electrotehn. = electrotehnică
elem. = element
elem. predic. supl. = element
predicativ suplimentar
embriol. = embriologie
emf. = emfatic
engad. = engadin(ă)
engl. = englez(ă)
englez. = englezism
entom. = entomologie
esch. = eschimos(ă)
esper. = esperanto
estet. = estetică
etc. = etcetera
etimol. =etimologie
etnogr. = etnografie
entom. = entomologie
eufem. = eufemistic, eufemism
Ev. Med. = Evul Mediu
exager. = exagerare
exclam. = exclamativ(ă)
expl. = (de) exploatare
explic. = explicativ(ă)
expr. = expresie, expresiv(ă)
ext. = extindere
extract. = extractivă
F
f. = feminin
fact. = factitiv
fam. = familiar(ă)
farm. = farmacie
feud. = feudalism, feudal(ă)
ferov. = feroviar
fig. = figurat
filat. = filatelie
filol. = filologie
filos. = filosofie
fin. = finanţe
finl. = finlandez(ă)
fitopat. = fitopatologie
fiz. = fizică
fiziol. = fiziologie
folc. =folclor
fon. = fonetică; fonologie
form. expr. = formaţie expresivă
forest. = forestier(ă)
form. = formaţie
fotogr. = fotografie
fr. = francez(ă)
fran. = franţuzism
friul. = friulan(ă)
G
gen. = genitiv, genitival (ă)
g.-d. = genitiv-dativ
gener. = generalizare
genet. = genetică
geochim. = geochimie
geod. = geodezie
geol. = geodezie
geofiz. = geofizică
geogr. = geografie
geol. = geologie
geom. = geometrie
geomorf. = geomorfologie
ger. = gerunziu
germ. = german(ă)
germ. med. = germana medievală
german. = germanism
germ. veche = germana veche
gimn. = gimnastică
glum. = glumeţ
gr. = grec (greacă)
grec. = grecism
gram. = gramatică
H
herald. = heraldică
hidrogr. = hidrografie
hidrol. = hidrologie
hidrotehn. = hidrotehnică
hip. = hipism
hiperb. = hiperbolic(ă)
hipocor. = hipocoristic(ă), hipocorism
hist. = histologie
hort. = horticultură
hot. = hotărît(ă)
I
ib. = ibidem
ident. = identitate
iht. = ihtiologie
imper. = imperativ(ă)
imperf. = imperfect
impers. = impersonal(ă)
impr. = impropriu
imprec. = imprecaţie
ind. = industrie
indic. = indicativ
indir. = indirect
inegal. = inegalitate
injur. = injurios
inf. = infinitiv, infinitival(ă)
inform. = informatică
ingin. = inginerie
instr. = instrumental(ă)
interj. = interjecţie
interog. = interogativ(ă), interogaţie
intr. = intranzitiv
invar. = invariabil(ă)
iotaciz. = iotacizare, iotacizat(ă)
irl. = irlandez(ă)
iron. =ironic
isl. = islandez(ă)
ist. = istorie
istr. = istroromân(ă)
it. = italian(ă)
ital. = italienism
Î
î. Hr. = înainte de Hristos
întăr. = întărire
înv. = învechit(ă)
J
japon. = japonez(ă)
jar. = jargon
jur. = ştiinţe juridice, juridic(ă)
jurnal. = jurnalism
L
lat. = latin(ă)
lat. cancel. = latina de cancelarie
lat. med. = latina medievală
lat. pop. = latina populară
lat. scol. = latina scolastică
lat. şt. = latina ştiinţifică
latin. = latinism
licenţ. = licenţios
lingv. = lingvistică
lit. = literatură
lituan. = lituanian(ă)
loc. = locuţiune
log. = logică
M
m. = masculin
magh. = maghiar(ă)
maghiar. = maghiarism
mar. = marină
Maram. = Maramureş
mat. = matematică
mec. = mecanică
med. = medicină
med. jur. = medicină judiciară
med. pop. = medicină populară
med. vet. = medicină veterinară
megl. = meglenoromân(ă)
metalurg. = metalurgie
meteor. = meteorologie
meton. = metonimic
metr. = metrică
metrol. = metrologie
mexic. = mexican(ă)
m. gr. = medio-grec, medio-greacă
microbiol. = microbiologie
milen. = mileniu
milit. = militar
XVIII
miner. = minerit
mineral. = mineralogie
mit. = mitologie
m. m. ca perf. = mai mult ca perfectul
Mold. = Moldova
mor. = morărit
multipl. = multiplicativ
Munt. = Muntenia
muz. = muzică
N
n. = neutru
nat. = natură
nav. = navigaţie
neacc. = neaccentuat(ă)
nec. = necunoscut(ă)
neg. = negativ(ă)
nehot. = nehotărît(ă)
neobişn. = neobişnuit
neperson. = nepersonal
n. germ. = neogerman
ngr. = neogrec, neogreacă
nom. = nominativ, nominal(ă)
norv. = norvegian(ă)
nm. pr. = nume propriu
nm. pred. = nume predicativ
nr. = număr
num. = numeral
numism. = numismatică
O
ol. = olandez(ă)
Olt. = Oltenia
onomat. = onomatopee
opoz. = opoziţie, opoziţional(ă)
optat. = optativ
optic. = optică
ord. = ordinal
ornit. = ornitologie
oximoron. = oximoronic(ă)
P
paleon. = paleontologie
parapsih. = parapsihologie
part. = participiu
pas. = pasiv
pedag. = pedagogie
pedol. = pedologie
peior. = peiorativ
perf. = perfect
perf. c. = perfect compus
perf. smp. = perfect simplu
pers. = persoană, personal(ă)
persan. = persan(ă)
personif. = personificat
pesc. = pescuit şi instrumente
de pescuit
petrogr. = petrografie
petrol. = petrolieră
piel. = pielărie
piscic. = piscicultură
pl. = plural
poet. = poetic(ă)
pol. = polonez(ă)
polit. = politică
polit. = politică, politologie
pom. = pomicultură
pop. = popular(ă)
port. = portugheză, portughez(ul)
pos. = posesiv(ă)
pr. = principal(ă)
pred. = predicat, predicativ(ă)
pred. nom. = predicat nominal
pref. = prefix, prefixoid
prep. = prepoziţie, prepoziţional
prep. comp. = prepoziţie compusă
prez. = prezent
prezumt. = prezumtiv
princ. = principal
pron. = pronume, pronominal(ă)
pronunţ. = pronunţie, pronunţat
prop. = propoziţie
propoz. = propoziţional (adv.)
prov. = provensală, provensal(ul)
provinc. = provincie
psih. = psihologie, psihiatrie
psihanal. = psihanaliză
R
recipr. = reciproc(ă)
refl. = reflexiv(ă)
reg. = regional
rel. = relativ(ă)
relig. = religie, religios
repet. = repetare, repetat(ă), repetiţie
restr. = restrîngere
ret. = retoric(ă)
retorom. = retoroman(ă)
rom. = român(ă), românesc
rrm. = rromani
rus. = rus(ă)
S
s. = substantiv
sard. = sard(ă)
sanscr. = sanscrit(ă)
săs. = săsesc, săsească
sclav. = sclavagism
sculpt. = sculptură
sec. = secol
semiauxil. = semiauxiliar
sg. = singular
sider. = siderurgică
sil. = silabă, silabare
sint. = sintagmă
silv. = silvicultură
smp. = simplu
sinec. = sinecdocă
sl. = slav(ă)
sl. veche = slavă veche
slav. = slavon(ă)
slavon. = slavonism
slov. = sloven(ă)
sociol. = sociologie
sp. = spaniol(ă)
spec. = special, specializare
srb. = sîrb(ă)
statist. = statistică
stil. = stilistic(ă)
sub. = subiect, subiectiv(ă)
subord. = subordonat(ă)
subst. = substantiv, substantival(ă),
substantivat(ă)
sued. = suedez(ă)
suf. = sufix, sufixoid
sup. = supin
super. = superlativ(ă)
Ş
şt. = ştiinţă, ştiinţific(ă)
T
tăb. = tăbăcărie
tăt. = tătar(ă)
tc. = turc(ă)
tehn. = tehnică
telec. = telecomunicaţii
telev. = televiziune
temp. = temporal(ă)
teol. = teologie
text. = textilă
tipogr. = tipografie
top. = toponimie
topogr. = topografie
transp. = transporturi
tr. = tranzitiv(ă)
Transilv. = Transilvania
turc. = turcism
Ţ
Ţara Rom. = Ţara Românească
Ţările Rom. = Ţările Române
ţes. = ţesătorie
ţig. = ţigănesc
U
ucr. = ucrainean(ă)
unipers. = unipersonal(ă)
V
v. = vezi
val. = valoare
var. = variantă
vb. = verb, verbal(ă)
vegl. = vegliot(ă)
vers. = versificaţie
vietn. = vietnamez(ă)
viit. = viitor
vit. = viticultură
vocat. = vocativ
vulg. = vulgar
Z
zic. = zicături
zool. = zoologie
zootehn. = zootehnie
XIX
BIBLIOGRAFIE
*** Dicţionar de istorie veche a României
(Pa leolitic-sec. X), coordonator D. M.
Pippidi, Bucureşti, Editura Ştiinţifi că
şi Enciclopedică, 1976.
*** Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti,
Editura Nemira, 2001.
*** Dicţionar de terminologie poetică şi retorică,
Iaşi, Editura Universităţii Al. I.
Cuza, 1994.
*** Dicţionar enciclopedic, vol. I-V, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 1993-
2005.
*** Dicţionar enciclopedic ilustrat (DEI),
Chişinău, Editura Cartier, 1999.
*** Dicţionar enciclopedic de artă veche a
României, Bucureşti, Editura Ştiinţifi -
că şi Enciclopedică, 1980.
*** Dicţionar explicativ al limbii engleze.
The Pinguin English Dictionary, Bucureşti,
Editura Litera Internaţional,
2005.
*** Dicţionar explicativ francez-român de
medicină şi biologie, Iaşi, Editura Dosoftei,
[f.a.].
*** Dicţionar explicativ şi enciclopedic
al limbii române, Bucureşti, Editura
„Floarea Darurilor”, 1997.
*** Dicţionarul explicativ al limbii române
(DEX), Ediţia a II-a. Con ducătorii
lucrării: Ion Coteanu, Lucreţia Mareş,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
1998.
*** Dicţionarul limbii române (DA), Tomul
I, partea I: A - B. Bucureşti, Librăriile
Socec, 1913; Tomul I, partea
II: C. Bucureşti, Tipografi a ziarului
„Universul”, 1940; Tomul I, partea III,
fascicula I: D - de. Bucureşti, „Universul”
1949; Tomul II, partea I: F - I. Bucureşti,
Imprimeria naţională, 1934;
Tomul II, partea II, fascicula I: J - lacustru.
Bucureşti, „Universul”, 1937;
Tomul II [partea III]: Ladă - lojniţă
[fără editură şi an], Academia Română.
*** Dicţionarul limbii române (DLR). Serie
nouă, tom VI-XIV, Bucureşti, Editura
Academiei, 1966 ş.u.
*** Dicţionarul limbii române literare
contemporane, Vol. I-IV, [Bucureşti],
Editura Academiei Republicii Populare
Române. Volumul I: A-C (1955); volumul
al II-lea: D-L (1956); volumul al
III-lea: M-R (1957); volumul al IV-lea:
S-Z (1958).
*** Dicţionarul limbii române moderne,
[Bucureşti], Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1958.
*** Dicţionarul ortografi c, ortoepic şi morfologic
al limbii române (DOOM). Ediţia
a II-a revăzută şi adăugită. Academia
Română, Institutul de lingvistică
„Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Bucureşti,
Editura Univers Enciclopedic, 2005.
*** Dicţionar român-polon = Słownik rumuńsko-
polski, Warszawa, 1970.
*** Dicţionar român-rus. Ediţia a II-a, revăzută
şi adăugită, Chişinău, Editurile
Gunivas/Arc, 2001.
*** Dicţionar rus-român. Ediţia a II-a, revăzută
şi adăugită, Chişinău, Editurile
Gunivas/Arc, 2002.
*** Dicţionar tehnic rus-român, coordonator
Horia Zava, Chişinău, Editurile
Gunivas/Arc, 2004.
*** Dicţionar ucrainean-român = украďнь-
сько-румуньский словник. Bucureşti;
Cernăuţi, [2001].
*** Enciclopedia arheologiei şi istoriei
vechi a României, vol. I-IV, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 1994-2000.
*** Enciclopedia civilizaţiei romane, coordonator
Dimitru Tudor, Bucureşti,
Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică,
1982.
*** Enciclopedia limbii române, coordonator
Marius Sala, Bucureşti, Editura
Univers Enciclopedic, 2001.
*** Geografi a de la A la Z. Dicţionar de
termeni geografi ci, Bucureşti, Editura
Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1986.
*** Geografi a României, vol. I-IV, Bucureşti,
Editura Academiei, 1983.
*** Gramatica limbii române, vol. I-II,
Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti,
Editura Academiei, 1963.
*** Instituţii feudale din Ţările Române.
Dicţionar, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti,
1988.
*** Larousse Médical, Paris, Larousse-
Bordas, 1998.
*** Le Nouveau Petit Robert, Paris, Dictionnaires
Le Robert, 1993.
*** Micul dicţionar academic (MDA),Vol.
I-IV. Academia Română, Institutul
de lingvistic㠄Iorgu Iordan - Al. Rosetti”,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
A-C – 2001, D-H – 2002,
I-Pr – 2003, Pr-Z – 2003.
*** Mic dicţionar enciclopedic (MDE). Ediţia
a II-a, Bucureşti, Editura Ştiinţifi că
şi Enciclopedică, 1978.
*** Micul dicţionar enciclopedic, vol. I-IV,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
2001-2003.
*** Noul dicţionar universal al limbii române,
Editura Litera Internaţional,
2006.
*** Scurt dicţionar etimologic al limbii
moldoveneşti. Academia de Stat a
XX
RSSM, Institutul de limbă şi literatură,
Chişinău, Redacţia principală a
Enciclopediei sovietice moldoveneşti,
1978.
*** Vocabolario della lingua italiana Zingarelli
2003, Bologna, Editura Zanichelli,
2002 (10).
*** Vocabolario Treccani, Roma, Istituto
della Enciclopedia Italiana fondata da
Giovanni Treccani, 1997.
*** Webster’s Thrid New International
Dictionary of the Englisch Languaje
Unabridged, Könemann, 1993.
*** Webster’s Encyclopedic Unabridged
Dictionary of the English Language,
Gramercy Books, 1994.
J.-M. Adam, F. Revaz, Analiza povestirii,
Institutul European, 1999.
Vasile Arvinte, Die deutschen Entlehungen
in den rumänischen Mundarten (nach
den Angaben des Rumänischen Sprachatlasses),
Berlin, Akademie Verlag,
1971; Raporturi lingvistice românogermane.
Contribuţii etimologice, Bacău,
Editura Egal, 2002.
Andrei Avram, Contribuţii etimologice,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
1997.
Andrei Avram, Noi contribuţii etimologice,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
2001.
Andrei Avram, Probleme de etimologie,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
2000.
Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, Bucureşti,
Editura Academiei, 1986.
I.A. Candrea, Gh. Adamescu, Dicţion