Monografie Labis : spiritul adancurilor

Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt”


Nicolae Labiş a fost un pui de om cu înfăţişarea unui pui de căprioară din pădurile Moldovei care a deschis asupra lumii ochii mari, catifelaţi de o cutremurătoare gingăşie. Copil al satului moldovenesc, Labiş face să ne bucurăm de feluritele roade literare ale copilăriei petrecută în ţinutul pe care umblaseră cândva bourii.
De mare inspiraţie poetică, original, sever cu sine, ”copilul” genial a apărut la marele bal al poeziei după tributul de sânge şi suferinţe pe care pământurile şi oamenii ţării l-au plătit războiului tulburător de minţi şi istovitor de suflete.
Tânăr poet, pe care un accident nefericit l-a făcut să piară la 21 de ani, ne-a lăsat câteva poema încântătoare pe care istoria literaturii nu le poate trece cu vederea.
A fost nu numai un poet al ţării lui, a naturii şi al tradiţiilor ci şi al timpului revoluţionar prin care a trecut, al primelor iubiri. A arătat motivele speranţelor lui şi un drum spre viitor. Numele lui merită a fi pomenit ca semn de unire respect pentru poemele sale; ni-l reamintim, mergem cu el mai departe. Opera sa este o mărturie a excepţionalului său temperament poetic.


Autoarea