Plante medicinale spontane din judetul Bacau

Importanţa studiului
florei medicinale din judeţul Bacău
Practica utilizării plantelor medicinale în scopuri terapeutice a
reintrat în actualitate din mai multe motive: lipsa efectelor secundare,
costul redus al preparatelor fitoterapeutice.
Deşi inventarul plantelor medicinale din ţara noastră este, în
general, de mult realizat, iar speciile cunoscute şi, chiar, cartate,
elaborarea acestei lucrări are la bază anumite considerente de ordin
teoretic şi practic:
- în primul rând, să pună la îndemână celor interesaţi un
conspect cu specii de plante medicinale care cresc spontan
în judeţul Bacău;
- să fie un instrument practic pentru cercetarea naturii,
pentru recunoaşterea şi utilizarea plantelor medicinale în
practică, avându-se în vedere că flora din judeţul Bacău
este bogat reprezentată în plante medicinale, dar nu sunt
suficient de bine cunoscute şi valorificate;
- să scoată în evidenţă acele plante medicinale care au fost
şi sunt utilizate în medicina populară şi, mai ales, pentru
promovarea acestei ramuri străvechi a ştiinţelor medicale,
care este fitoterapia;
- să conducă la valorificarea raţională a plantelor
medicinale, pe baza cunoaşterii biologiei speciei, a
substratului, la identificarea de noi specii de plante
medicinale şi de noi reţete a acestora cu concursul
locuitorilor, la protejarea unor plante medicinale mai
frecvent solicitate;
- să stimuleze interesul cetăţenilor pentru studiul şi
valorificarea unor resurse locale, printre care şi a celor
medicinale.
Prin această carte se aduc contribuţii, care să conducă la
intensificarea cercetărilor privind „farmacia verde” din această zonă a
Moldovei, cu care natura a fost deosebit de darnică.
Pentru realizarea acestei lucrări s-au făcut o serie de investigaţii
în rândul locuitorilor pentru a găsi persoane, care au cunoştinţe despre
plantele medicinale şi modul lor de folosire pentru uzul casnic în
ameliorarea şi tratarea diferitelor afecţiuni, iar datele culese au fost
comparate cu literatura de specialitate şi, ceea ce s-a găsit mai valoros
şi eficient, a fost adunat în vederea evidenţierii în această carte.

FLORA MEDICINALĂ SPONTANĂ
A JUDEŢULUI BACĂU
AFINUL
Vaccinium myrtillus L. - Fam. Ericaceae
Alte denumiri populare ale
plantei.
afene de munte, afine negre,
afinghi, asine, coacăză,
cucuzie, pomuşoare
Ecologie. Răspândire.
Afinul este o specie montană,
de la limita inferioară
a pădurilor de molid până
în zona alpină (2 250m).
Preferă temperaturi moderate.
Iarna rezistă până la -200C. Se comporta bine în zonele cu
precipitaţii medii anuale cuprinse între 800 - 1000 mm. Rezistent
la secetă; seceta prelungită are efecte negative asupra creşterii şi
fructificării. Excesul de umiditate provoacă căderea frunzelor.
Fructifică abundent în locuri bine luminate, pe versanţii cu expoziţie
sudică. Sensibil la vânt. Creşte pe soluri acide, suficient de
profunde, bine structurate, cu un conţinut ridicat de humus, având
pH-ul cuprins între 4,2 - 4,8 şi un drenaj bun. Creşte atât la umbră,
semiumbră, cât şi la soare, în tăieturi sau doborâturi de pădure,
pajişti sărace, îndeosebi pe versanţii mai umbriţi şi umezi, fiind
indicator pentru soluri puternic acide, dar cu umiditate ridicată. Se
întâlneşte în întregul lanţ carpatic, în toate judeţele de munte.
Descrierea plantei.
Arbust înalt de 10-50 (60) cm, foarte ramificat, are tulpina verde
cu muchii evidente, frunzele sunt ovale cu vârf ascuţit, marginea
mărunt dinţată, florile, de culoare roz, sunt la subsuoara frunzelor.
Fructele sunt sferice, negre-albăstrui, brumate şi au gust dulceacrişor.
Organul utilizat.
De la această plantă se folosesc frunzele – Myrtilli folium – şi
fructele – Myrtilli fructus – care se recoltează în perioada iulieseptembrie.
Recoltare. Uscare. Produsul obţinut.
Pentru frunze se rup ramurile fără flori. Se aşează în coşuri, fără a
le îndesa. Frunzele presate sau lovite se înnegresc în timpul uscării.
Se recomandă ca uscarea să înceapă imediat. În acest scop,
ramurile culese se agaţă sau se întind în locuri umbrite şi bine
aerisite. Când frunzele sunt uscate, dar ramurile încă nu sunt complet
uscate se trece la separarea frunzelor de ramuri prin batere
sau prin strujire şi apoi prin vânturare.
Produsul obţinut este format din frunze uscate, subţiri, cu
ambele feţe verzi, fără miros, cu gust slab astringent.
Fructele coapte se recoltează cu mâna. Se separă apoi impurităţile
în vase cu apă, când fructele cad la fund, iar impurităţile se
adună de pe suprafaţa apei cu o sită. Separarea se va face foarte
repede pentru ca sucul fructelor să nu treacă în apă. Fructele
umede se întind la soare până se zvântă, apoi se trec în camere încălzite
şi lipsite de praf, unde se întind în straturi subţiri, pe rame
cu plasă de sârmă galvanizată.
Fructele se consideră uscate când ajung la consistenţa stafidei.
Vânturate, fructele care s-au uscat sună.
Observaţii! A nu se recolta din greşeală fructele speciei
Vaccinum uliginosum care se deosebesc de afine prin sucul albicios
ce-l conţin. Afinele prin strivire dau un suc negru-violaceu.
Principii active.
Frunzele de afin conţin flavone, acizi organici, tanin, mirtilină – o
substanţă specifică, iar fructele au în plus zaharuri, caroten,
pectine şi vitaminele C şi B.
Acţiune farmacologică. Recomandări.
Produsele de afin se recomandă celor ce suferă de diabet, având
proprietatea de a scădea glicemia (zahărul din sânge), acţiune care
s-ar datora mirtilinei, numită şi insulină vegetală.
Prezenţa taninurilor dă produsului proprietăţi antiseptice şi
antidiareice în infecţiile intestinale, mai ales în gastroenterite,
contribuind la ameliorarea proceselor de fermentaţie şi putrefacţie.
Flavonelor li se atribuie importante şi variate proprietăţi farmacologice.
Prin potenţialul lor de vitamină P şi acţiunea trofică,
acest preparat protejează pereţii vaselor sanguine. Datorită acţiunii
diuretice şi uşor coronaro-dilatatoare înlesneşte reglarea cardiovasculară.
Pentru aceste calităţi, preparatul este indicat în arterite
ale membrelor inferioare, ateroscleroză cerebrală şi tulburări de
circulaţie encefalică, în hipertensiune arterială, sechele după infarct
miocardic, coronarite, maladii vasculare ale diabeticilor. S-a
demonstrat acţiunea antiinflamatorie şi efectul protector împotriva
radiaţiilor. Totodată au proprietăţi bacteriostatice, utilizându-se ca
antiseptic urinar şi uşor diuretic. Se mai recomandă în gută şi reumatism.
Un alt efect ar fi acţiunea antiemetică, care se manifestă
prin dispariţia vomelor la copii, în special.
Sub formă de băi, decoctul concentrat de fructe de afin, posedă
acţiune astringentă şi dezinfectantă şi la nivelul mucoasei bucale.
Mod de administrare.
Infuzia de frunze de afin se prepară dintr-o linguriţă de drog la 200ml
apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 – 15 minute. Se strecoară. Se beau
2 – 3 căni pe zi, neîndulcite în cazul diabeticilor.
Decoctul de fructe de afin poate fi obţinut în două moduri:
 linguriţă de fructe uscate se fierb cu 300 ml apă timp de
o jumătate de oră, după care se strecoară şi se bea
călduţ,
 peste o lingură şi jumătate de fructe uscate se toarnă
300ml apă fiartă şi răcită. Fructele se lasă la macerat 8
ore, apoi se strecoară şi se bea întreaga cantitate de
lichid în cursul unei zile.

CUPRINS
INTRODUCERE..................................................................................... 5
1. Istoricul cercetărilor botanice din judeţul Bacău ........................ 5
2. Importanţa studiului florei medicinale din judeţul Bacău .......... 6
3. Metode de lucru utilizate în cercetarea plantelor medicinale ..... 7
CONDIŢIILE FIZICO-GEO-GRAFICE ALE JUDEŢULUI
BACĂU - Generalităţi - ......................................................................... 11
POSIBILITĂŢI DE VALORI-FICARE A
FLOREI SPONTANE DIN JUDEŢUL BACĂU .............................. 15
FLORA MEDICINALĂ SPONTANĂ A JUDEŢULUI BACĂU .... 25
FORME FARMACEUTICE SUB CARE SE
ADMINISTREAZĂ PLANTELE MEDICINALE .......................... 309
GLOSAR ............................................................................................. 315
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ........................................................ 323