Structura si functionalitatea componentelor cenotice din bazinele superioare ale Prahovei si Ialomitei

Cercetările întreprinse de colectivul de Ecologie terestră din cadrul Institutului de Biologie al Academiei Române, în bazinul superior al Prahovei (masivul Bucegi şi zonele limitrofe) au avut în vedere multiple aspecte legate de biodiversitatea ecosistemelor lemnoase şi ierboase, starea actuală şi funcţionalitatea acestora precum şi gradul de degradare în urma impacului antropic tot mai accentuat în ultimile decenii.
Particularităţile şi caracteristicile condiţiilor naturale (geomorfologice, geologice, sol, climă, precipitaţii, etc) au determinat instalarea şi diversificarea unei flore şi vegetaţii presărată cu multe endemite carpatice care îşi pun amprenta asupra cenotaxonilor întâlniţi în Masivul Bucegi.
În analiza vegetaţiei, în special a celei lemnoase, s-a evidenţiat distribuţia altitudinală a acesteia, urmărindu-se concomitent caracterizarea ecosistematică a principalelor grupări constitutive ale etajelor: alpin, subaplin, montan inferior, mijlociu şi superioar.
Fiecare tip de fitocenoză a fost cercetată sub multiple aspecte şi anume structura şi compoziţia pe strate de vegetaţie, biomasa lemnoasă şi productivitatea acesteia, biomasa ierboasă, biomasa şi productivitatea stratului muscinal şi valoarea energetică, aspecte care reliefează particularităţi şi caracteristici ale asociaţiilor investigate.
În vederea delimitării şi caracterizării fitocenozelor ierboase s-a lucrat în punctul experimental de pe Muntele Blana, unde s-au cercetat atât pajiştile naturale cât şi cele experimentale (cu Phleum pratense şi Festuca nigrescens), urmărindu-se concomitent evoluţia în timp a structurii cenotice în suprafeţele special amenajate şi excluse de la păşunat.
Valoarea pastorală a pajiştilor cultivate oferă indici în primul rând pentru gradul de folosire şi încărcare al acestora cu vite pe unitatea de suprafaţă, în aşa fel încât să nu se degradeze şi să se asigure necesarul de hrană pentru animalele scoase la păşunat.
O astfel de cercetare amănunţită, desfăşurată în timp, într-un teritoriu diversificat ca structură (relief, sol, climă, etc) se constituie ca un document pentru fundamentarea acţiunilor viitoare de ocrotire a elementelor de floră şi vegetaţie.
Parcul Naţional Bucegi, trebuie permanent monitorizat pentru a se putea interveni eficient ca un corolar al acţiunilor viitoare menite păstrării echilibrului natural şi ocrotirea elementelor endemice, rare sau periclitate care dau nota de unicitate a acestui masiv.